DE NEGUM NATURA

Începînd de la Hegel cu negarea negației și terminînd cu Deminge de los Paraguayes, conceptul de neg a parcurs de regulă un drum imens, ajungînd astăzi să fie chiar și obiectul unei noi științe, știință care însă se va inventa la viitorul Congres Internațional de Psihoterapie, Memphis, 1989. În celebra sa lucrare în 7 volume „Ab Naegi et Auguri”, Deminge de los Paraguayes ne familiarizează prima oară cu noțiunea de neg încă din secolul al șaisprezecilea. După domnia sa, negul (naegus) ar fi un fel de ciupercă, manifestată într-o formă primară la pisici, (țesut cornesc). Odată ajuns la om, negul se dezvoltă, fie în jurul buricului, unde… Erik von Strampăl combate teoria paraguayană prin cîteva argumente zdrobitoare din care citez numai trei:

1. Pisica nu poate fi agent de transmitere, prin simplul fapt că animalul cu pricina era complet necunoscut băștinașilor în secolul XVI, fiind introdus abia în secolul XVIII prin filieră feminină.

2. Deminge de los Paraguay este un mare mincinos.

3. De unde și pînă unde? Abia în 1939, în cadrul întîlnirii comune din Podișul Gebi, sir. William McNag a ajuns corect la formularea conceptului de neg: negul, ciuperca cernută, apare prin atingerea victimei cu copacul pilum, adică păr, de unde și denumirea de „neg cu păr”.

IN MEMORIAM

Ctoponstanțălul se folosea la început de Gălgăloci. Gălgălocii sînt alt popor. În momentul în care un gălgăloc era prins de dușmani, i se dădea un ctoponstanțăl în primire pe bază de flașnure. De obicei fiecare gălgăloc își alegea ctoponstanțălul cel mai arătos, lucru ce ce ciocnea cap în cap cu dispoziile lui Prake care nu avea ctoponstanțăl și nu putea să-l sufere. Primele zile decurgeau normal, discutîndu-se ba despre una, ba despre ctoponstanțăl. Locul de prelegeri al lui Prake era foarte ferit și amenanjat special împotriva ctoponstanțălelor în cădere. Iljjm, adjunctul, coordonatorul mersului pe ctoponstanțăl le-a încurcat într-o bună zi, iar Prake care obișnuia să mișune a început chiar atunci să drefuzine cu spor din cauza ctoponstanțălelor căzute pe cap. Dînd rezultate negative și deoarece cîțiva gălgăloci au sărit peste calul adjunctului urlînd din răsputeri că ei nu mai sînt în stare să suporte o nouă avalanșă de ctoponstanțăle, ctoponstanțălul a fost deferit festivalului, unde se pare a fost dat în dar lui Pompiliciu Anbulifertangălubipodescu căruia i-a căzut în cap. O știre de ultimă oră ne informează că Pompiliciu Anbulifertangălubipodescu nici n-a vrut.

IA SĂ VEDEm

(o destul de serioasă cronică)

De cînd e hăul … nu e și festivalul … pe cînd e hăul(hă) comperi bomboane de ciocolată ca să ai ce ronț-ronț la festival, (bomboane made in Hăuland). Dar întrebarea e cine știe de cînd e hăul(hau), așa că, după cum afirma Gian Carlo-Vigorelliyie, nițel hău nu strică. Ia să vedem ce mama-hăului va mai fi și anul acesta … În primul rînd și înainte de toate, trandafirul e important (după cum fredonau Kafka și Bimbo Mărculescu … la indicațiile lui Becaud), deci să nu ne mai batem cu pietre. Dacă reușești să te prezinți cu șase! sau 7 inși fixați pe un semicerc bine stabilit, poți să juri în toate limbile pămîntului că o să iasă niskaywa chelqcheșoze de tot hăul! În al doilea rînd și înainte de toate, se pare că numărul de îndrăgostiți ai Primăverii Studențești a crescut simțitor de la 28% în 1973, la 29.2% în 1976, deci a depășit cu Circa. Dar iată și o relatare din „Vocea Burlacului”: „Hău, hă, h, îî”. Circum, redacția sfătuiește pe participanți să-și lase cojoacele acasă (nu mai avem ace …). Acul, ca și festivalul, e de cînd hăul. Hău, hău, vorba lui Dan Hăulică. Să vedem cine va lua Premiul de … gală, … că de coarne …

P.S. Vorba lui Gian Carlo-Vigorelliyie: „Om vide!”