Hotel România // Fragment 2

Dem a avut bănuiala că ajunsese în compania a două femei alături de care ar fi fost inspirat din partea lui să fie prudent și să documenteze tot ce se întâmpla și se povestea în casa aia pentru ca, la o adică, să se poată apăra. Desigur, mai era și posibilitatea ca Raluca și Sorina să vorbească aiurea, să se laude sau dimpotrivă, să-l testeze, să vadă cum reacționează, însă cum abia le cunoscuse și ar fi fost drum lung până când, eventual, să-și clarifice toate astea, lui Dem nu-i rămânea decât să asculte și să vadă ce lucrări ar fi avut de făcut pentru ea și care erau sumele de bani de care dispunea Raluca.

În București circulau multe povești și legende legate de clarvăzătoare și ghicitoare, despre care un grup sau un mediu sau altul povestea cum aveau puteri deosebite, cum vedeau trecutul și viitorul și aproape invariabil despre fiecare dintre aceste persoane se spunea că era clarvăzătoarea preferată a Elenei Ceaușescu. În anii `80 ghicitul amator ajunsese o practică atât de răspândită, că la mai fiecare scară de bloc găseai câte o persoană care se pricepea la asta. Toate funcționau pe același tip de reclamă care mergea de la un om la altul și cel mai tare le recomanda pe aceste femei faptul că aveau clienți celebri, vedete de muzică ușoară, personalități de teatru și film, persoane cu poziții politice și femeia de la vârful politicii românești, Elena Ceaușescu. Dintre toate aceste persoane în jurul cărora lumea construise mituri cu puteri supranaturale și oameni de stat, Cati a reușit să facă câțiva pași în afara poveștilor nefondate. Căsătorită cu un directorul de spital, spre deosebire de celelalte clarvăzătoare, Cati nu primea clienți la ea acasă. De fapt, nimeni nu știa unde locuia, iar sesiunile ei de ghicit se desfășurau în diferite case și apartamente din București, despre care erau voci care spuneau că erau case conspirative, la care Cati era adusă și luată de acolo cu mașini ale Ministerului de Interne și unde era supravegheată încontinuu în timpul acestor sesiuni la care se făceau cozi de zeci și chiar sute de persoane.

Cati era specială datorită uneia dintre metodele ei de a ghici, foarte rapidă, pentru care clienții se puteau pregăti de acasă și pe care nu o mai practica nicio altă clarvăzătoare și nici nu îi descoperise nimeni altcineva secretul, anume că interpreta pe baza unui text scris de mână de persoana care dorea să-și afle viitorul. Era suficient să scrii 7-8 rânduri de text, iar Cati îți putea interpreta diferite lucruri despre tine, care de foarte multe ori coincideau cu evenimente concrete. Metoda asta, precum și poziția ei în societate, au apropiat-o de miliție și de procuratură și deși nu s-a aflat vreodată dacă era în legătură directă cu o instituție anume, Cati era implicată în diferite acțiuni de cercetare. I se cerea ajutorul cu interpretarea pe baza textelor din declarațiile suspecților din cazurile mai complicate, în care miliția credea că ea le poate oferi o direcție de cercetare. Pentru Cati, nu era important conținutul textului, acela putea fi și o transcriere sau o simplă copiere a unui fragment dintr-un ziar sau carte, nu conta nimic altceva decât să fie scrisul persoanei care era suspectă sau martor sau orice alt rol ar fi avut în dosarul respectiv.

– Ai auzit de Cati?!, l-a întrebat Raluca, și după o scurtă pauză în care Dem s-a uitat la ea confuz și mirat, i-a răspuns ”Nu, cine-i Cati?”

– Eeee, o să o cunoști tu dacă rămîi pe aici să mă ajuți la treabă!

Raluca a început să-i povestească că foarte aproape de ea, în spatele magazinului Unirea, urma să înceapă un șantier la cel mai mare și mai modern hotel din București și din țară care urma să se numească Hotel România.

– N-am auzit de povestea asta cu hotelul de care spuneți! i-a răspuns, mirat, Dem, mai ales că se gândea că cel mai probabil ar fi aflat despre existența unui proiect de asemenea dimensiuni, dacă ar fi ajuns să se lucreze la el. 

Fragment din proiectul editorial Hotel România, rămas nefinalizat. Cartea ar fi cuprins nouă povestiri centrate în jurul șantierelor din perioada socialistă și a miturilor/legendelor urbane care circulau pe acolo. 

bio

Mihnea Mihalache-Fiastru (1982-2025) was a Romanian writer, journalist, and photographer. Through a blend of documentary and fiction, his projects explored various aspects of Bucharest’s past. Books: Tehnologia expunerii universale (2018), Expres (2019), Șpec (2022), Dragii de ei au ochii oblici (2024).